Se intampla uneori cand te intalnesti pentru prima oara cu anumite persoane, ca ai impresia ca le cunosti de o viata. Conversatia, care la inceput porneste de la serviciile foto, aluneca incet catre subiecte diferite. Si uite asa am descoperit multe puncte comune cu Maria si Ciprian.

Nunta lor a fost o nunta deosebita. O nunta extrem de eleganta si linistita, fara stres. Da, exista si astfel de nunti, fara stres!

Pregatirile le-am facut in camera de hotel, ceremonia religioasa in aer liber, in curtea aceluiasi hotel care, ulterior, a gazduit si masa festiva. Nunta a fost deosebita si pentru faptul ca inca de la inceput ne-am dat seama ca Ciprian se trage dintr-o familie de artisti. Si asa a si fost: ne-a incantat cu cateva partituri la vioara.

Dupa nunta lor deosebita, a urmat, ca intotdeauna, sedinta foto. Cei doi urmau sa plece din tara, asadar aveam la dispozitie putin timp pentru a realiza sedinta foto. Locatia castigatoare: castelul Peles, simplu si elegant, perfect pentru temperamentul Mariei si a lui Ciprian.

Ok, ok, Peles sa fie, dar ce ne facem cu soarele! Dupa ce s-a ascuns de noi cateva zile, veni si urmatorul weekend impreuna cu alte nunti, si veni si momentul stabilit pentru sedintele foto in Balchik, Bulgaria, care promitea soare si vreme buna.

Convinsi de nori si de lipsa soarelui, Maria si Ciprian s-au decis pentru Balchik. Fiecare a plecat pe cont propriu, eram insa cazati la acelasi hotel si urma sa ne vedem. Hotelul mediocru, insa nu ne exam acum pe a comenta conditiile din hotel. Eram in Bulgaria cu alte scopuri si cum nu am stat in camera foarte mult timp, nu a fost greu sa ignoram toaleta vorbareata si alte picanterii oarecum atipice pentru numarul de stele.

Sa revenim la sedinta foto: am ales gradina botanica din Balchik, am stabilit detaliile si ora si ne-am pus pe drum. Ceea ce nu stiam, pentru ca nu era trecut nicaieri, era taxa de fotografiere care nu era mica. Insa doamna de la casa a avut grija sa ne faca sa intelegem suma, intr-o engleza bulgareasca, o engleza a semnelor. Suma ne-a fost clara, ceea ce doamna nu a precizat clar (nu era de interes) a fost perimetrul in care avem voie de fotografiem.

Incepem shootingul, relaxati si bucurosi de aceasta experienta noua cu acesti doi tineri extraordinari si ajungem la o poarta frumoasa. Nici bine nu ne apropiem de poarta, ca vina un gardian care, in aceeasi engleza a semnelor, ne cere bani pentru a fotografia la poarta. Intr-o engleza verbala i-am explicat ca avem taxa platita, gardianul a continuat in acelasi limbaj numai de el inteles. Am dedus ca dincolo de acel perimetru este o arie neacoperiata de taxa foto, asa ca ne-am continuat drumul in alta directie. Ajungand la marginea gradinii in directia diametral opusa, ne pregateam sa coboram catre Templul Apei, acelasi gardian cu acelasi gimnastica a mainilor de mai inainte, de data asta usor diversificata, cu mainile sus deasupra capului (aproape ca puteai face o coregrafie), a incercat sa ne opreasca sa coboram scarile catre Templul Apei. Pana aici: intelegem noi ca taxa aceea nu acopera totul, insa cum nicaieri nu era niciun fel de anunt care sa ne restrictioneze intr-un fel, am ignorat ora de gimnastica a gardianului si ne-am vazut de treaba ignorand complet sunetele nearticulate care completau linbajul semnelor. S-a instalat o stare de revolta, au urmat cateva discutii cu tema „Macar un anunt in engleza sa aiba si astia la casa de bilete”, au urmat cateva fotografii pe rapid (serveam fructul interzis si nu vroiam sa ne fortam nota) si am iesit cu totul din perimetrul gradinii si ne-am indreptat catre plaja.

In acest prim topic, va lasam sa va vizualizati fotografiile facute in cadrul Gradinii Botanice. Cum s-a terminat povestea si cateva cadre de pe malul marii intr-un topic ulterior.